Talida Tolnai este o sportivă și un om special. Eroina finalei mici de la Euro (53 la sută dintre mingi apărate în meciul cu Danemarca) nu acceptă statutul de vedetă. „Eu sunt o fată obișnuită, atât. Dacă mă consideră cineva un model, atunci să ia de la mine doar ce e bun”, spune ea înainte de a accepta un interviu pentru ProSport. Ce poate fi însă rău la o tânără de 31 de ani care își ghidează viața numai după morala creștină? Nici ea nu ar putea da un răspuns la această întrebare.
Răspunzi greu la telefon… De azi dimineață sună telefonul meu tot timpul. Nici nu mai știu cui să-i răspund. Așa este la noi, la bine sunt mulți lângă tine… Lumea te descoperă abia la 31 de ani. Unde ai fost până acum? Am stat în umba unor portari buni. Mereu a fost altcineva înaintea mea care m-a motivat să fiu mai bună, să muncesc mai mult.
Nu te-ai considerat un pic nedreptățită? Nu. Este greu să te descopere cineva dacă nu ți se oferă șansa să aperi. Dacă intri două-trei minute și ai ghinion să primești două goluri pe contraatac și unul din pozițional, iar mai apoi ești scoasă de pe teren, nu poți să etalezi ce ți-a lăsat Dumnezeu.
„Nu m-a adus x sau y,e doar munca mea”
Ai suferit în tot acest timp? Am avut foarte multe perioade în care am suferit, dar am mers mereu pe ideea că va răsări într-o zi soarele și pentru mine și voi dovedi ce pot. Iar Dumnezeu a făcut acum lumină. Mulți au acuzat că am fost adusă la lot de X sau Y, dar nu e adevărat. Am tras de mine și am realizat totul doar prin muncă.
Suferința te-a apropiat de Dumnezeu? Eu de mică am fost creștină, însă de șase ani sunt mai apropiată de El și încerc să-L mulțumesc prin tot ceea ce fac. Da, se poate spune că suferința m-a apropiat de El. Este vorba despre o accidentare gravă pe care am suferit-o la genunchi într-un meci la Brăila. Eram acasă, deznădăjduită, și ascultam toată ziua un post de radio creștin din Zalău. Mi-a plăcut felul în care se discuta pe teme biblice și am vrut să cunosc și eu această parte.
„EL ne-a luat finala, el ne-a dat medalia”
Părinții tăi ce au zis? În prima fază nu au vrut să accepte. Un an nici nu au știut că eu mă botezasem, dar cu timpul le‑am explicat că e mai bine să merg la biserică decât prin baruri sau discoteci.
Și acum, ce relație aveți? Foarte bună, mâine-dimineață (n.r. – azi) mă pregătesc să merg acasă. Apropo, nu au fost plecați niciodată în Spania, cum s-a scris. Au stat tot timpul la Zalău.
Ai mai avut o accidentare… Da, la nici trei luni după ce am revenit pe teren, în 2005, m-am „rupt” din nou. Am revenit aproape de sfârșitul anului, dar am ratat participarea la Mondialul din Rusia. Așa a vrut Dumnezeu! Unii ar spune că exagerezi vorbind mereu despre Dumnezeu… Dumnezeu ne dă putere să facem totul în viață. Are timpul Lui, planul Lui pentru fiecare. Eu am vorbit cu El și mi-a răspuns. Am luat medalie la Europene datorită Lui.
Înseamnă că tot El a stabilit că nu meritam finala mare… Da, a vrut să ne ofere o bucurie mai mare. Dacă am fi pierdut finala, am fi fost supărate, triste, așa, am terminat turneul cu bucurie. Dumnezeu l-a pedepsit și pe antrenorul danezelor, care i-a incitat pe suporteri să ne huiduie în meciul din grupă.
Ai un prieten? Dacă Dumnezeu îmi dă un prieten acum, am fi nefericiți, pentru că timpul meu este acaparat de antrenamente și de meciuri. Toate la timpul lor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER